Cateva observatii cu privire la PNL, PNTCD si domnul PredaC (cu “C” de la Cotroceni)

Domnul Cristian Preda se pare ca se plictiseste, precum sarpele ce scoate capul la drumul mare, de cand a devenit “simplu” parlamentar european.
Nu-mi pot explica altfel energia cu care domnul cu pricina s-a apucat de facut “valuri” prin media romaneasca pe tot felul de subiecte mai mult sau mai putin doctrinare pe care insa se pare ca le cunoaste mai ales din povestiri si teorie decat din alte surse.
Astfel dupa ce a terfelit imaginea “seniorului” politicii romanesti, Corneliu Coposu, comparandu-l pe acesta cu caricatura prezidentiala, denumita sugestiv Traian Basescul, omul nostru s-a apucat de cateva zile, dar numai dupa ce a rezolvat in “poiana lui Traian” principalele probleme de PR si de doctrina ale crestin democratiei europene, sa faca ordine si prin debaraua prafuitei politici romanesti “postdecemvriste”.
Aflam (iata !) de la acest individ cum ca dreapta romaneasca, adica PNTCD-ul, ar fi fost distrusa de actiunile miselesti ale PNL-ului.
Ne intrebam de unde o fi “receptat” domnul Preda acest “adevar” profund.
O fi informatia primita de la colegul portocaliu al domniei sale, numitul Valeriu Stoica, care la vremea iesirii PNTCD de pe prima scena a politicii romanesti era papusar sef la PNL (partid impotriva caruia acelasi domn Stoica unelteste astazi !) ?
Nici macar !
De ce ?
Foarte simplu.
PNTCD-ul a “ratat” Parlamentul in anul 2000 in urma unei serii de decizii profund neinspirate adoptate, toate, de conducerea de atunci a partidului.
Nu doresc sa fac o trecere in revista a evenimentelor care au condus la acea situatie pentru ca oricum astazi aceste lucruri nu mai conteaza in plan politic (ci poate doar in cel istoric).
Ceea ce conteaza insa in plan politic este faptul ca PNTCD-ul a fost pentru zece ani de zile motorul luptei anticomuniste in Romania.
Marea majoritate a masurilor care au facut posibila acceptarea Romaniei in NATO si UE au fost impuse de PNTCD si PNL impreuna, impotriva opozitiei manifestata de PDSR si PRM (in exteriorul coalitiei de guvernare) si respectiv de PD (din “interior”).
Judecand din perspectiva istorica singurul adevar valabil este acela ca PNTCD a inteles sa-si sacrifice interesele politice de grup pentru a reusi sa impuna administratiei atingerea tintelor cu adevarat importante pentru Romania.
Pana la urma gestul de a lasa, cu riscul propriei disparitii, in plan secun interesele de partid pentru a urmari doar interesele nationale inscrie atat PNTCD ca organizatie politica cat si pe cei mai multi dintre cei care i-au fost membri pina in anul 2000 in galeria adevaratilor patroti romani.
Ca unul care am coordonat importante structuri politice comune la nivelul CDR dar si administratia publica locala in care cele doua partide jucau, la acea vreme, rolul principal pot depune marturie ca raporturile dintre PNTCD si PNL, atat la nivelul organizatiilor cat si la nivelul membrilor, au fost caracterizate, in general, de claborarea prieteneasca.
In incheiere ii recomand cu caldura domnului Preda ca atunci cand se va hotara sa paraseasca postura de politruc portocaliu pentru a redeveni intelectual roman daca va mai dori sa consemneze situatii istorice sa o faca cu seriozitate stiintifica consultand adevaratele surse de informare.

PS: Atunci cand fac referire la PNTCD NU am in vedere comedia politica coordonata de comicul domn Marian Milut !

Cred ca pe noi romanii doar Dumnezeu ne mai poate apara !!!

Cum vi s-ar parea un film care sa se deruleze dupa urmatorul scenariu:
Intr-o tara saraca de la periferia lumii civilizate puterea este castigata de un cunoscut infractor si de camarila acestuia. Noul Presedinte betiv, depravat si usor atins de dementa intra, pentru a-si castiga protectia internationala in spatele careia sa-si poate desfasura nestingherit actiunile ilegale, in relatii cu o mare putere internationala careia ii permite fara prea multe discutii sa amplaseze unitati militare si sa initieze, dupa bunul plac, actiuni de razboi in zona. Toate par a fi bune pana cand natiunea atacata de marea putere raspunde cu o ploaie de rachete cu focos nuclear indreptate impotriva tarii de pe teritoriul careia s-au initiat loviturile impotriva-i.
Imaginati-va cam cum ar sta lucrurile in teritoriul respectiv dupa caderea acelor bombe.
Cam de cata tragedie ar avea parte oamenii de acolo.
Acum analizati putin posibilitatea ca toata povestea sa se desfasoare pe teritoriul nostru.
Lucrurile nu sunt asa de departe de o posibila realitate romaneasca cata vreme aflam cu stupoare ca Traian Basescu a acceptat ca Statele Unite sa initieze, fara vreun aviz anterior, lovituri impotriva Iranului.
Ni s-au turnat tot felul de baliverne despre un scut care sa ne apere pentru ca, mai apoi, sa aflam ca este vorba de fapt despre un sistem de aparare american pentru propriile trupe si nicidecum pentru apararea teritoriului tarii noastre (folosita ca baza a atacurilor).
Cu alte cuvinte daca o racheta cu focos nuclear iraniana cade in Bucuresti, unde nu sunt incartiruite trupe americane, nimic nu ne poate salva !!!
Copil fiind am intrebat-o pe bunica mea daca “poporul”, adica oamenii de rand, au simtit apropierea tragediei celui de al doilea razboi mondial.
Raspunsul ei m-a inghetat. Bunica mi-a spus ca intodeauna asemenea situatii lovesc pe nepregatite.
Vreau sa fie foarte clar faptul ca sunt un sustinator al razboiului SUA impotriva terorismului.
Ceea ce ma ingrozeste este faptul ca in situatia atat de tulbure de care ne apropiem, deodata cu celelalte tari europene, noi vom fi “condusi” tot de basescul, boc si udrea adica de personaje care-si urmaresc doar propriile interese vadind o totala nepasare fata de opiniile si optiunile noastre (ale romanilor).
Cred sincer ca pe noi romanii doar Dumnezeu ne mai poate apara !!!

PS: Ma uit pe geam cum fulguieste si nu ma pot opri sa aplic regula de trei simpla dupa modelul: daca la o ninsoare mai abundenta rectia autoritatilor portocalii a last oameni sa inghete zile intregi, in izolare, ce ar fi daca…